GASITI UN LOC DE MUNCA IN FRANTA

18 Rue Rémy Dumoncel, 75014 Paris

+33 (0)1 40 47 92 88
RECRUTARE DE MEDICI: CARE SUNT MĂSURILE GUVERNAMENTALE?

RECRUTARE DE MEDICI: CARE SUNT MĂSURILE GUVERNAMENTALE?

„Deșertificarea medicală” este o boală care necesită un tratament de șoc, pe termen îndelungat. Deși simptomele sale sunt cât se poate de clare iar diagnosticul sigur, guvernele succesive se confruntă cu dificultăți în administrarea medicamentelor potrivite pentru a favoriza recrutarea de medici. Lucrurile par totuși că avansează: în octombrie 2018, ministrul sănătății din Franța a prezentat un plan în vederea sporirii accesului la serviciile de îngrijire pe întreg teritoriul. Vă prezentăm, în continuare, măsurile propuse în acest plan.

Optica planului de sănătate propus de către guvern

ambulance pour désert médical
După o trecere în revistă a măsurilor prezentate de către Ministerul Sănătății (expuse mai jos), putem observa că este vorba, mai degrabă, de un „plan teritorial”, decât de un „plan guvernamental”. Obiectivul acestui plan este, așa cum l-a reamintit și ministrul Agnès Buzyn, „sporirea accesului teritorial la îngrijirea medicală” și nu tratarea problemelor de recrutare de medici în mod universal (la nivel național).

Cu alte cuvinte, reprezentanții fiecarui teritoriu vor putea să apeleze, în funcție de situația cu care se confruntă, la diferite soluții de reducere a crizei de personal medical, precum: recrutări de medici realizate prin intermediul anunțurilor de pe platformele web, deschiderea de noi case de sănătate pluridisciplinare, incitarea la o mai bună repartizare a sarcinilor între medici, sau chiar punerea în practică a unor platforme inovante e-sănătate, precum telemedicina.

Măsuri de facilitare a recrutării medicale în zonele abandonate

În esență, prin planul propus de guvernul francez, se dorește favorizarea recrutării de medici pe toate teritoriile, cu ajutorul unor simplificări administrative și al unor optimizări ale statuturilor existente. Măsurile în chestiune sunt următoarele:

  • Deschiderea unui număr important de case de sănătate pluridisciplinare: pe durata mandatului de cinci ani al președintelui Macron, numărul acestora ar trebui să se dubleze.
  • Repartizarea sarcinilor: medicii vor fi încurajați să își împartă activitatea între locul de muncă obișnuit (spitale, cabinete, centre de îngrijire) și o regiune supusă „deșertificării medicale”, timp de una sau două zile pe săptămână. Mai mult, noi posturi de „asistenți specialiști” vor favoriza, de asemenea, oficializarea repartizării timpului de lucru (300 de posturi create în 2018). Guvernul își propune de asemenea să introducă statutul de medic-adjunct, datorită căruia medicii rezidenți vor putea să asiste un practician instalat într-o zonă turistică, în momentul în care sarcinile sale devin prea mari.
  • În aceeași ordine de idei, guvernul încurajează desfășurarea practicii medicale nu doar în spitale (opțiunea majoritară pentru majoritatea studenților), ci și în cabinete, propunând în același timp, o revalorizare a indemnității primite de către tutorii de stagiu din teritoriile abandonate.
  • Cumulul pensie-salariu al medicilor a permis o ușoară ameliorare a situației acestor regiuni. Guvernul dorește astfel să mențină și să îmbunătățească această posibilitate de cumul.

În ce fel aceste măsuri pot facilita recrutarea de medici în zonele atât de afectate? Cu siguranță, prin noi oportunități de practică. Guvernul va încuraja diferitele colectivități să primească practicieni care să poată exersa, în timpul studiilor sau paralel cu postul pe care îl ocupă deja, o activitate în regiunea lor, oferindu-le o imagine clară a oportunităților muncii în spațiul rural.

Marile lipsuri ale acestui plan de sănătate

Planul introdus de către Agnès Buzyn și Édouard Philippe este, fără îndoială, bogat în oportunități, dar prezintă și lacune referitoare la măsurile emblematice favorabile recrutării de medici în zonele afectate. Remarcăm, de asemenea, absența anumitor soluții, propuse de guvernele succesive, dar care nu au fost încă puse în aplicare, precum:

  • Mai multe locuri pentru numerus clausus;
  • O mai bună asistare a pacienților prin metode de sănătate digitală;
  • Un sistem de sectorizare având rolul a-i „plasa” pe tinerii absolvenți în astfel de colectivități locale la terminarea studiilor;
  • Prime pentru instalare (anumite colectivități și-au asumat această responsabiltiate în locul statului pentru a favoriza în acest fel recrutarea de medici).

Ne putem da seama că astfel de măsuri guvernamentale nu vor fi puse în practică prea repede – acestea fiind nepopulare din punctul de vedere al profesioniștilor din domeniul sănătății, sau chiar al statului. Acestea ar putea constitui însă un prim răspuns eficient la problema recrutării de personal medical.